Adelina

1.My love,my friends and my pain
Rezumat:
Valurile marii se spargeau de stancile tocite de vreme. Iar soarele-uriasul soare mai bine spus- invaluia cu atingerile lui calde,fine ca matasea,nisipul caramelizat.Era-cred- pentru prima data in viata mea cand ma bucuram de o zi de vara insorita,fara sa ma tem pentru vietile prietenilor mei. A familiei mele,pentru ca asta erau, familia mea.
Am privit in fata la marea intindere albastra. Era splendida. Ma fascina  jocul razele de soare, ce  se uneau cu ea si iti datea impresia ca vezi cel mai mare cristal din lume.
M-am uitat in dreapta mea si un chicot mi-a scapat.Fiecare om de pe o raza de 10 km cred ca ar fi pe jos de ras daca ar vedea asta. Un grup de 10 persoane cu gluci pe cap ,ochelari in ochi si unii purtau si sapca, la mijlocul lui August. Cred ca paream niste teroristi,gata-gata sa atace.
Am inceput sa rad. Proasta idée,pentru ca atunci toata lumea din jurul nostrum se holba mai rau ca la inceput. Ma mir cum de nu le cadeau ochii. Stiam ca nu a fost o idée asa de stralucita-era cea mai prosta idée a lui Elle din toata viata ei. I-am spus ca o sa fie multa lume si daca ne impracam ca la Polu` N., toata lumea o sa inceapa sa intre la banuieli. Cred ca erau 30 de grade afara si noi eram imbracati cu hanorace.
Stiusem ca o sa cloceasca ceva- sa-l citez un pic pe Kall. Se razbuna pentru ca au trecut peste cuvantul ei. Mi-au spus-bine s-a intamplat sa aud- ca urma sa am o sedinta foto pentru nu stiu ce revista. Am incercat sa ii explic ca am auzit,dar ea nu si nu.
Si uite-ne aici, la plaja murind de cald. Am putea sa o luam la fuga si sa mergem acasa la racoare ,dar cum domnisoara-nu-pot-sa-cred-ca-nu-va-puteti-tine-gura este suparata,nimeni nu intrazneste sa faca un pas. Mai bine murim de cald decat sa se razbune ea. Numai gandul ma ingrozea.
In ciuda calduri insuportabile, a oamenilor care se holbau-serios nu aveau ceva mai bun de facut, tousi erau la plaja, cred ca nu-eram fericita. Mi-am dat ochelari de soare jos, si m-am uitat cu toata dragostea mea la minunatii oameni din fata mea. Chiar daca nu puteam sa le vad ochii din cauza ochelari , au zambit si stiam ca asta se regaseste si in ochii lor.
Daca durerea urma sa imi faca vizite ,aveam sa trec peste, pentru ca ii aveam pe ei si asta era tot ce conta.
Primele 13 cap le găsiţi aici