O pagina din jurnal by Stefi

“Lumea are culoarea sufletului meu”

Buna jurnalule,

Suntem din nou aici,in aceasi poienita pe care doar tu si eu o stim.De fiecare data cand ma simt agitata si inchisa ca intr-o cusca,vin aici si incerc sa ma descarc.Uitandu-ma la enorma poenita nemarginita,ma simt un pic mai libera si fara de griji.Cine a spus “Lumea are culoarea sufletului meu”,avea atata dreptate!

Cu toate ca poienita e enorma la fel ca in  trecut ,aceasta nu e poiena de care m-am indragostit din prima zi in care am descoperit-o.Probabil jurnalule,ca te intrebi “De ce?”,pai,acum ea nu mai e plina de nenumarate flori,asa cum ar trebui tinand cont ca e primvara.Acum ea e goala si parca fara viata.Putinele pasarele care au mai ramas ,nu mai incanta natura cu minuantele lor melodii ce contin nenumarate acturi,ci acum parca sunt doar doua melodii scurte,una de jale si una pe care nu o cunosc ,dar care stiu ca ma agita foarte mult,mai mult decat sunt deja.

Singura caprioara ce a mai ramas si pe care o vedeam inainte ca cel mai dragut,linistit,frumos si fara de griji ierbivor,acum parca e trist ,nu la fel de frumos ca altadata,si chiar foarte ahitat,facand mii de cercuri in jurul meu ,parca incercand sa-mi spuna ceva si parca neputand sa mearga altundeva.Parca si aceasta caprioara se simte la fel de incatusta ca si mine.Paraul ce era inainte aici parca s-a micit si aprope a secat,parca s-a saturat sa mai curga,asa cum m-am saturat eu sa fac tot ce mi se spune,In putina apa ce a mai ramas ,vad reflectandu-se o natura trista si agitata,si mai vad fata unei persoane ce nu se poate spune ca e impacata si linistita.Din ochii acelei persoane a izvorat o picatura de apa sarata care ajungand in parau a tulburat apa,iar persona si natura au disparul.Cu toate aceste inca imi amintesc ce am vazut pe fata acelei persoane,ce sentimente s-au ivit.Sentiment de tristete ,melancolie,singuratate,inchidere in sine,proasta apreciere fata de sine insasi,neimplinire,nesiguranta,frica si furie.Furie pentru ea insasi ,pentru ca e atat de slaba incat nu poate infrunta lumea si sa spuna :”Gata ! S-a terminat ! Am si eu parerea mea si viata mea!”

O pagina din jurnal- “Lumea are culoarea sufletului meu”

de T.S
il gasiti aici